В рубрике «Общество»

Visăm la tapiseria bulgară

E făcut de Elitza Gueorguieva, o bulgăroaică la 35 de ani, despre mama ei, Svetla Kamenova, cea mai celebră prezentatoare TV din Bulgaria anilor Filmul poate fi văzut săptămâna asta pe Cinepubîmpreună cu alte 6 documentare din ediția a festivalului de film documentar și drepturi ale omului. E despre cum a căzut regimul comunist la vecinii cu care am intrat de mână în UE și cu care nu încetăm să ne mai comparăm.

E despre schimbare și speranță, despre optimism naiv și despre un popor care nu se place foarte tare visăm la tapiseria bulgară sine. Ar putea să fie despre România, dar nu e. Însă e o oglindire foarte interesantă, a unei istorii paralele din regiune, pe care sunt sigură că puțini dintre noi o cunoaștem.

Ну-ка, дай мне Макс передал вафли через стол жене. - Черт возьми, мамзелька, в последние дни ты съедаешь буквально все, что только попадется на .

Și poate că dac-am încerca s-o aflăm, am înțelege mai multe și despre recentul nostru trecut. Elitza a vrut să facă un film despre încheierea epocii comuniste, dar și despre înțelegerea ei de copil asupra evenimentelor respective.

Avea șapte ani atunci, așa visăm la tapiseria bulgară totul e un pic magic, un pic din altă lume: faptul că mama ei are puterea miraculoasă de a fi în două locuri în același timp; personajele stranii cu care stă de vorbă — hippioți, artiști de performance, scriitori; cuvintele nou apărute în limbă, pe care Elitza de șapte ani nu le înțelege — capitalism, perestroika, democrație.

Cade un zid, al Berlinului, iar Elitza se întreabă cine o fi Berlin ăsta și de ce se pupă părinții ei când cade zidul. Filmul ar fi putut foarte bine să nu existe. Emisiunea de tineret, prezentată de mama Elitzei, Svetla Kamenova, a fost produsă și difuzată până la scurt timp de la căderea Zidului Berlinului. Televiziunea bulgară nu și-a mai permis bugetul unei emisiuni de cultură în vremurile încrâncenate ale tranziției. Tot ce-a rămas, tot ce se vede în film, sunt fragmente din cele 15 ore trase pe VHS acasă, de familia Svetlei.

Înalte, longiline, mă așteaptă în hol la Cinemateca Union, unde ne întâlnim pentru interviu. Elitza trăiește în Franța de la 18 ani, unde și-a luat masterul în regie de filmmasterul în scriere creativă și unde a publicat primul ei roman, Les cosmonautes ne font que passerpremiat pentru debut. Romanul are același subiect ca și cel de-al treilea film al Elitzei, Every Wall Is a Door, cu care a venit la One World, însoțită de mama sa. Cea din roman visează să fie prima cosmonaută bulgăroaică, pentru că învață la Școala Iuri Gagarin.

Numai că Zidul Berlinului cade, în cartier apar sex shopuri, puștoaica acum adolescentă descoperă Nirvana și se lasă de visul ei inițial. Cartea, comparată cu Zazie dans le metro și Good Bye, Lenin, amestecă politicul și candoarea, imaginarul magic și cruzimea schimbării bruște de regim.

Ca și în documentar, personajul mamei e important în roman — nu e central și e ficționalizat, dar e acolo. Bonus: Pe 24 martie, la Paris, Elitza a avut un performance intitulat Cum interpretează mama și Iuri Gagarin cinematografia sovietică, pe baza unui calendar un pic ortodox.

La Union, unde am stat de vorbă pe 18 martie, le-am pus întrebări în engleză, Elitza mi-a răspuns cu accent franțuzesc, iar mamei ei i-a tradus în bulgară. Câteodată, din întrebările mele s-au născut frânturi de conversație spontană între ele două — și e clar că s-au și pierdut lucruri la traducere.

Dar la fel de clar a fost că asist la o întâlnire intimă și onestă, între două femei care știu să-și trăiască timpurile, prezente și conștiente politic. Într-o zi, în aniiElitza a deschis servanta din sufrageria casei natale, din Bulgaria, și a găsit casetele cu vechile înregistrări. A știut de la bun început că vrea să facă un film din ele, însă a mai durat visăm visăm la tapiseria bulgară tapiseria bulgară ani până să găsească linia dramaturgică.

cum să tratezi helmintii la copii human papillomavirus hpv cure

Și după nenumărate variante de scenariu, scrise în timp ce monta, cu o seară înainte de cut-ul final, a rescris complet textul, adăugând în el perspectiva ei de parazi i simptome care-și privea mama la televizor, în timp ce se schimba lumea.

Svetla n-a fost deloc convinsă la început. Un film montat din imagini la calitate slabă?

visăm la tapiseria bulgară dermatite zampe cane rimedi naturali

Despre Bulgaria, făcut în Franța? Despreîn ? Cui i-ar fi păsat? Mie, îi zic, mi-a păsat și ca jurnalistă. Personajele pe care le găsește pentru emisiune sunt fascinante, de la tineri familiști sau hippioți, la scriitori consacrați, la o tânără disidentă de doar 14 visăm la tapiseria bulgară, care vorbește cu convingere despre frumusețea traiului ca ilegalist comunist.

Toate conturează o Bulgarie care n-a existat cu 30 de ani în urmă, la sud de Dunăre, ci pe altă planetă și în alt timp. Svetla spune că emisiunea își propunea asumat să găsească subiecte și personaje care nu apăreau în jurnalele de știri obișnuite. În plus, în epocă, tinerii încercau cu orice preț să iasă din uniformitatea impusă de regim.

Le punea întrebări. Se uitau împreună și la clipuri: Roxette, Lepa Brena, Sabrina. Erau cât puteau fi de conectați la occident:zidul din piese multicolore de Lego ideea regizorului emisiuniica analogie la zidul recent dărâmat al Berlinului, reflectă și estetica epocii, nu doar preschimbările ei culturale. Stopcadru din film. Svetla și zidul-poartă.

Căutare hoteluri din Muzeul tapiseriei din Bayeux, Bayeux

Problema azi e că nu se mai întâmplă nimic, nu mai au la ce să se opună. Elitza îi atrage atenția mamei ei, în bulgară, că anul trecut tinerii au ieșit la proteste. Mișcările de stradă în Bulgaria au început înspune Elitza, iar ea a fost acolo și le-a filmat.

visăm la tapiseria bulgară

Visăm la tapiseria bulgară că mama ei consideră că tinerii care au ieșit în stradă în au fost Da, exact! Știe de rezist, de protestele împotriva OUG 13 și a corupției. Corupția e cea mai mare problemă din Bulgaria. Cred că e mai rău decât în România. Diferența dintre generații pe care o văd între ele două papilloma genital tratament teribil de mult cu diferendele dintre protestatarii anti-OUG visăm la tapiseria bulgară din Piața Victoriei și cei anti-Klaus Iohannis de la Palatul Cotroceni, din Le întreb cum se configurează conflictul politic dintre generații în Bulgaria.

Svetla spune că tinerii din ziua de azi din Bulgaria sunt mai convenționali, nu mai doresc schimbarea. Elitza nu e de acord. Eu am de ani, am cunoscut comunismul. Cred că protestatarii de azi sunt oameni de vârsta mea, majoritatea. Dar sunt și mulți oameni tineri. Și, pentru ei, comunismul e ceva abstract. Cred că în trecut era mai ușor ca toată lumea să se opună comunismului. Acum e mai complicat, pentru că, pe de-o parte, sistemul politic e mai stabil și, pe de altă parte, a adus și niște schimbări în bine.

Poate că pentru visăm la tapiseria bulgară care muncesc lucrurile sunt mai bune — nu văd adevăratele probleme, pe care le ai când ești bătrân și nu poți să-ți plătești spitalizarea. Poate de asta sunt mai convenționali, pentru că nutresc mai multă speranță.

Există un muzeu al comunismului în țară, dar e strict despre estetica perioadei: postere, artă etc. Cu toate astea, în ultimii câțiva ani, au început și tinerii bulgari să spună că sunt de stânga. Partidul aflat la putere în țară e declarat socialist, însă n-are nicio legătură cu valorile stângii, îmi zice.

Sunt tot foștii comuniști.

Cum alegem maşina: criteriile bărbaţilor și a femeilor Aceeaşi maşină nu va arăta vreodată la fel pentru un şofer sau pentru o şoferiţă. Femeilor le plac interioarele cochete, ei apreciază mai mult caii putere şi capacitatea cilindrică. Diferenţele sunt, câteodată, reconciliabile. Este cât se poate de clar: aceeaşi maşină nu va arăta vreodată la fel pentru un şofer sau pentru o şoferiţă. Ce apreciem noi atunci când vine vorba de confort şi caracteristici tehnice?

Nu există niciun partid care să reprezinte valorile stângii. Discuția despre egalitate de gen și acceptare a diversității orientărilor sexuale e foarte la început în Bulgaria. Iar partidul cel mai progresist, mai pro-european, are propuneri economice de stânga. E greu să spui visăm la tapiseria bulgară Bulgaria că ești de stânga, zice Elitza. Dinpână în Înainte de și câțiva ani după, românii prindeau cu aviditate bulgarii.

Svetla ține minte că primea scrisori de la spectatori români, care îi spuneau că peste Dunăre pare să fie mult mai multă libertate.

Prezentatoarea, însă, nu le răspundea, deși ar fi vrut: fusese sfătuită că orice contact cu persoane din afara țării le-ar putea provoca neplăceri românilor care o urmăreau. Între timp, însă, mulți regizori bulgari s-au dus să documenteze Revoluția Română dincăderea regimului Ceaușescu și marasmul care i-a urmat.

Oare ar fi mai bine să procedăm și noi la fel sau să facem o revoluție de catifea? La finalul documentarului, Svetla, învorbește despre intrarea Bulgariei în Uniunea Europeană, pe care o prezintă drept un deziderat suprem, dar fezabil.

De unde atât optimism? Și poate n-o să se mai întâmple nimic important. Pe Svetla Kamenova o bucură mult că există mulți bulgari care pleacă din țară, trăiesc peste hotare, dar scriu cărți și fac filme despre perioada comunistă și despre țara lor.

E mai bine că au distanța asta.

89 unități de închiriat pentru vacanță și hoteluri disponibile acum

La urma urmei, asta a făcut și fiica ei: un documentar și un roman despre comunism și căderea lui în Bulgaria. Întrebările care bântuiau Europa de Est, în Cuvinte noi în limbile vorbite dincolo de Cortina de Fier, apărute după Elitza spune că procesele ei artistice, atât pentru roman, cât și pentru documentar, au fost influențate de traducerea experienței de a crește în Bulgaria pe final de comunism și început de tranziție pe înțelesul francezilor.

Sau mi se mai întâmplă să scriu în franceză și să mi se spună: Hmm, nu sună foarte franțuzește. E visăm la tapiseria bulgară poziția copilului.

Cum alegem maşina: criteriile bărbaţilor și a femeilor

Când ești copil, nu înțelegi multe. De exemplu, ce e Zidul Berlinului? Și cine e Berlin? M-a ajutat mult să mă poziționez în rolul ăla de ignoranță. Apoi, mai e și paralela dintre copilul care crește, odată cu țara care se deschide.

Для этого необходимо совпадение двух весьма маловероятных обстоятельств, - заметил Патрик. - Во-первых, если октопауки глухи, зачем им создавать сложное и миниатюрное оборудование для записи звуков.

Во-вторых, если Эпонина и Элли смогли перевести наши слова, значит, они понимают их речь.

Dar mama ce părere are despre faptul că a fost ficționalizată? Despre protagonismul ei în documentar? Svetla spune că prima oară când a văzut documentarul, în bulgară, era cu regizorul fostei sale emisiuni. S-au întrebat de ce n-au făcut ei filmul ăsta.

Și și-au răspuns tot ei: încă nu aveau distanța necesară. Le întreb la final cum o să arate Bulgaria și poate și România, și poate tot restul regiunii est-europene în următorii 20 de ani. Crede că o să fie unul dintre locurile bune de pe lume. Zidul, cel care a căzut demult, a deschis, până la urmă, o ușă.